judaism oldest religion CREDINȚA IUDAICĂ

CREDINȚA IUDAICĂ

Iudaismul este cea mai veche religie monoteistă, apărută ȋn 2000 ȋ. Hr., fiind foarte răspȃndită și ȋn ziua de astăzi. Evreii, adepții acestei credințe, sunt printre puținele popoare care au reușit să-și păstreze neschimbată identitatea etnică, constituind baza istorică pentru creștinism și islamism.

Tradiția spune că Dumnezeu, singura entitate divină ȋn care evreii cred, a făcut un legămȃnt doar cu cei din Israel, numindu-i poporul său ales. Astfel, cȃt trăiesc, oamenii sunt chemați să asculte și să ȋndeplinească poruncile Domnului și să dea socoteală pentru păcatele lor. Atunci cȃnd părăsesc lumea celor vii, ei pleacă spre viața veșnică.

Dacă treceți prin pierderea cuiva drag trebuie să vă gȃndiți că sufletul lui va fi ȋntotdeauna in cer și că moartea este ceva firesc. Ȋn cazul ȋn care nu știți cum să acționați, mai jos veți găsi o mică ȋndrumare pentru astfel de situații nefericite.

CUPRINS

  1. Viața și moartea
  2. Pregătirea trupului
  3. Ȋnmormȃntarea
  4. Doliul
  5. Amintirea celor decedați
1. VIATA SI MOARTEA

Ciclul vieții evreiești ȋncepe odată cu nașterea, considerată porunca Domnului care, conform Cărții Genezei, le-a spus credincioșilor “fiți roditori și vă ȋnmulțiți”. Un copil reprezintă o nouă creație și o garanție că poporul va continua să existe.

Pe tot parcursul ei, viața nu constă doar ȋntr-o succesiune de emoții, sentimente, plăceri și dureri. Ea este o călătorie ȋn care omul trebuie să ȋși atingă toate condițiile vieții și să-L slujească cȃt mai bine pe Dumnezeu.

Cand moare, omul părăsește doar fizic tărȃmul celor vii, sufletul acestuia continuȃnd să trăiască ȋn viața veșnică. Se consideră că, așa cum s-a comportat cu semenii săi și cu Dumnezeu, la fel va fi tratat și pe lumea de dincolo. Bunătatea va fi răsplătită ȋn Rai, iar păcătoșii vor rămȃne ȋn Iad, numit Gehinom, unde le sunt arse păcatele și unde este sufletul purificat.

2. PREGATIREA TRUPULUI

Trupul celui plecat trebuie tratat cu mare grijă și respect. Imediat după moarte, rudele sau apropiații ȋi ȋnchid ochii și gura, simbolizȃnd ȋncrederea ,,oarbă” acordată Domnului care ȋl va ghida pe drumul către viața veșnică. Ȋn semn de rămas bun, răposatul este sărutat de prieteni si cunoscuti, apoi pregătit pentru ȋnmorȃntare.
Corpul neȋnsuflețit se spală și se unge cu miruri, iar ȋmbălsămarea nu se practică, deoarece este considerată o ȋncălcare a tradiției evreiești care ȋmpiedică descompunerea naturală. După spălare, trupul este ȋnvelit ȋntr-o pȃnză albă, numită tachrichim, sau ȋn tallit, șalul lor de rugăciune. Pentru acesta din urmă, franjurile trebuie să fie tăiate, arătȃnd că nu mai poate fi folosit de o altă persoană.

Ȋn unele comunități evreiești există așa numiții Chevra Kaddisha, care se ocupă special cu pregătirea răposatului ȋnainte de a fi ȋnmormȃntat. De obicei, este bine să se cheme o astfel de persoană dacă aveți posibilitatea.

Nu sunt folosite haine scumpe, ornamente sau bijuterii, deoarece tradiția evreiască ține la simplitatea ritualurilor. Ȋn acest fel, cei trecuți ȋn neființă devin egali ȋn fața morții, indiferent de bogățiile avute ȋn timpul vieții.

Trupul, așezat cu picioarele spre ușă, se pune ȋntr-un sicriu de lemn și se acoperă pentru a nu mai fi văzut. Este considerată lipsă de respect ca oamenii să se uite la o persoană decedată care nu ȋi poate privi. La căpătȃi se aprinde o lumȃnare, se citesc cȃțiva pslami, iar lȃngă coșgiuc trebuie să fie ȋn permanență cineva.

3. INMORMANTAREA

La acest moment iau parte toți cei care l-au cunoscut și iubit pe răposat, dar și bocitorii care ȋl jelesc și aruncă pămȃnt ȋn locul de veci.

Ȋngroparea corpului neȋnsuflețit se face cȃt mai repede posibil, fără ca acesta să fie lăsat peste noapte. Din cauză că trupul nu este ȋmbălsămat, va ȋncepe să se descompună, iar religia spune că aceasta trebuie să aibă loc unde este ȋngropat.

La ȋnmormȃntare nu se lasă flori la vedere, iar cei prezenți trebuie să poarte veșminte vechi. Ȋn semn de durere, aceștia ȋși rup hainele ȋn dreptul inimii dacă răposatul le-a fost părinte, iar pentru rudele ȋndepărtate și prieteni ruptura se face ȋn partea opusă.

Ceremonia trebuie să fie cȃt mai simplă, constȃnd ȋn elogii, citirea Psalmilor, o rugăciune pentru sufletul plecat ȋn viața veșnică și o rugăciune numită Ztiduk Hadin. Aceasta din urmă semnifică o afirmare a faptului că, deși nu ȋnțelegem planul lui Dumnezeu pentru lume, știm că este unul drept.

După ȋnmormȃntare, familia se ȋntoarce acasă pentru masa de consolare Seudat Havraâah, care se oferă rudelor, vecinilor și celor care l-au cunoscut pe răposat. Acest ritual reprezintă un simbol al continuării vieții ȋn lumea de dincolo.

4. DOLIUL

Perioada de doliu ȋn religia iudaică este ȋmpărțită ȋn trei perioade succesive, și anume:

  1. Shiva: este prima etapă după ȋnmormȃntare și durează șapte zile. Ȋn acest timp, se stă acasă sau ȋn casa răposatului, ȋndeplinind anumite semne specifice doliului. Este interzis tunsul și bărbieritul, nu se ascultă muzică, nu se poartă haine din piele sau proaspăt spălate, nu se face baie din plăcere și se stă pe scaune joase. De asemenea, ȋn aceste șapte zile se ține o lumȃnare aprinsă ȋn permanență.
  2. Sheloshim: după shiva, urmează o perioadă de treizeci de zile ȋn care cei ȋndoliați se pot ȋntoarce la treburi sau la școală, dar le sunt ȋnterzise ȋn continuare lucruri precum tunsul, bărbieritul, purtatul hainelor proaspăt spălate și mersul la petreceri.
  3. Kaddish: este o rugăciune care se recită zilnic timp de unsprezece luni după ȋncheierea perioadei sheloshim. Dacă răposatul a avut copil, de preferat băiat, atunci lui ȋi revine sarcina de a citi Kaddish-ul la sinagogă ȋmpreună cu un minyan, un cor format din bărbați tineri.
5. AMINTIREA CELOR DECEDATI

Amintirea celor dragi care au trecut pragul vieții de dincolo este des ȋntȃlnită ȋn obiceiurile iudaice, pentru că ei sunt considerați legătura dintre popor cu tradiția și dăruirea Torei, prima parte a Bibliei ebraice, pe muntele Sinai.

Ritualul de amintire a răposatului se face de ziua ȋn care acesta a părăsit lumea celor vii prin citirea Kaddishului și a rugăciunii Elmaleh Rahamim, aprinderea unei lumȃnări și organizarea unei mese la sinagogă pentru membrii acesteia. Ȋn aceeași zi se merge și la cimitir pentru a recita cȃteva capitole din Biblie, numite Tehilim, care Ȋl descriu și Ȋl laudă pe Dumnezeu și relația Lui cu oamenii. Se studiază Tora și, după posibilități, se fac donații caritabile ȋn cinstea celui amintit.

Persoanele trecute ȋn neființă sunt văzute cu mare respect ȋn religia iudaică, de aceea este foarte importantă amintirea lor. Ȋn plus, este interzisă bȃrfa despre răposați sau orice alt fapt care ȋi poate denigra, precum și ȋncălcarea promisiunilor față de ei. Toate acestea sunt considerate păcate mai mari decȃt cele ȋmpotriva viilor, deoarece unui om decedat nu ȋi mai poți cere iertare.

De asemenea, este ȋncurajat Gemilut Khesed, un act de iubire și bunăvoință pentru cel plecat pe lumea cealaltă, fără a aștepta ceva ȋn schimb.

Despărțirea de cineva drag este dureroasă, dar face parte din ciclul vieții. Amintiți-l de cȃte ori aveți ocazia, tratați-l cu respect chiar dacă nu mai este printre noi și faceți fapte bune ȋn cinstea lui.

Nu uitați să fiți cumsecade cu ceilalți și să-L slujiți pe Dumnezeu, iar răsplata va fi pe măsură.