catholic church credinta catolica

CREDINȚA CATOLICĂ

Ȋn credința catolică, moartea semnifică plecarea către viața veșnică, locul in care sufletul va continua să trăiască liniștit ȋn gloria cerului.

Pierderea unei persoane dragi este dureroasă, ȋnsă pentru cei trecuti ȋn lumea de dincolo ȋnseamnă găsirea fericirii și unirea lui cu Hristos, dacă pȃnă la sfȃrșitul vieții au ales să creadă ȋn El. Pentru acestia exista Purgatoriul, un loc de curățare prin foc a sufletelor cu pacate usoare, înainte de a avea acces în Rai. Cei care neagă insa credința și trec ȋn neființă ȋn starea păcatului grav, vor coborȋ ȋn Iad.

Toti apropiatii au datoria de a ȋndeplini ritualuri crestinesti, menite sa-i ajute pe cei adormiti să treacă împreună cu Hristos ȋn lumea de dincolo şi să ajungă ȋn cer alături de sfinți.

CUPRINS

  1. Privegherea la mort
  2. Ritualul ȋnmormȃntării
  3. Parastasul
  4. Cine are dreptul la înmormântare creştină
  5. Cine nu are dreptul la înmormântare creştină
1. PRIVEGHEREA LA MORT

Ȋn funcție de tradiție, privegherea poate avea loc ȋn casa răposatului, la capela cimitirului sau a bisericii. Aceasta se poate face ȋn prezența preotului sau chiar a unei persoane care nu aparţine clerului. Aici, cunoscuţii şi apropiaţii celui care s-a stins din viaţă vin să-şi ia adio aducându-i flori şi coroane funerare.

Ȋn timpul pregătirii trupului și după ce acesta este așezat ȋn sicriu și pus pe catafalc (suportul pentru cosciug) se recită o rugăciune, respectiv un psalm, o invocație biblică sau o lectură scurtă.
Privegherea se ȋncheie cu rugăciunea Tatăl Nostru.

2. RITUALUL INMORMANTARII

Liturghia înmormântării simbolizează celebrarea misterului pascal al lui Hristos, prin care Biserica se roagă ca fiii ei să treacă de la moarte la viaţa veşnică şi să fie primiţi în Ȋmpărăția Cerurilor.

Religia catolică propune trei ritualuri de ȋnmormȃntare, care se diferențiază prin locul unde se desfășoară:

  1. Primul tip presupune desfășurarea ritualului de ȋnmormȃntare, atȃt ȋn casa celui care nu se mai află printre cei vii, cȃt și la biserică și cimitir;
  2. Al doilea tip presupune ca ritualul să fie facut ȋn capela cimitirului și, ȋn cele din urmă, la mormȃnt;
  3. Ultimul tip de ȋnmormȃntare implică doar un moment, acela fiind ȋn casa celui trecut ȋn lumea de dincolo.

Cel mai comună forma de inmormantare este cea care se realizează ȋn toate cele trei locuri, ȋn casa celui răposat, la biserică și ulterior la cimitir, aceasta presupunȃnd patru momente principale:

    1. Primirea

Primirea celui plecat dintre cei vii se face prin cȃteva cuvinte de credință (rugaciune) din partea comunității, pentru a-l ajuta pe cel plecat să dobȃndească fericirea și liniștea. După acest moment, sicriul este transportat spre biserică, ȋnaintea lui fiind dusă o cruce. Ȋn acest timp se cȃntă cațiva psalmi.

    1. Jertfa euharistică

După ce sicriul este așezat ȋn biserică, alături de Evanghelie, Sfȃnta Scriptură sau cruce, are loc jertfa euharistică. Se desfășoară printr-un moment ȋn care se oferă Tatălui, prin Duhul Sfȃnt, jertfa morții și ȋnvierii lui Hristos, cerȃndu-I ca sufletul care a părăsit trupul să fie purificat de păcate și să fie primit ȋn Ȋmpărăție. Este recomandat credincioșilor să ia parte la jertfă primind sfȃnta Ȋmpărtășanie.

    1. Salutul de bun-rămas

Este ultimul salut pe care comunitatea i-l adresează celui care a părăsit lumea ȋnainte ca trupul acestuia să fie ȋnmormȃntat. La final, preotul stropește sicriul cu apă sfințită și are loc cȃntarea de rămas bun sau cȃteva clipe de tăcere ȋn care toți cei prezenți se roagă pentru sufletul celui plecat.

    1. Liturghia Cuvȃntului

Liturghia Cuvȃntului are loc ȋn momentul ȋnmormȃntării. Predica va lumina misterul morţii creştine, evitand elogiul funebru.

3. PARASTASUL

Parastasul este slujba de pomenire a morților după ce aceștia au fost ȋnmormȃntați.

Adepții credinței catolice nu cred ȋn parastase, deoarece presupun că cel trecut ȋn lumea de dincolo a avut timp să facă fapte bune ȋn viața pe care a trait-o.

Ei consideră că judecata are loc imediat după moarte şi că nu există vămile văzduhului, acele opriri pe care sufletul le face înainte de a ajunge la Dumnezeu.

În schimb, apropiaţii şi cunoscuţii se roaga şi ţin post pentru cel care s-a stins din viaţă.

4. CINE ARE DREPTUL LA INMORMANTARE CRESTINA

Conform religiei, doar credincioşii au dreptul la înmormântare creştină, dar sunt şi cazuri de excepţie precum cele de mai jos care au acest drept :

  • Copiii care au murit înainte de a fi botezaţi. Dacă părinţii intenţionau să îşi boteze pruncul, atunci acesta poate fi înmormântat creştineşte;
  • Catehumenii. Persoanele adulte care nu erau botezate, dar se pregăteau să facă acest pas;
  • Cei care au cerut să fie incineraţi. Cu condiţia ca aceştia să nu fi făcut această alegere împotriva credinţei creştine.
5. CINE NU ARE DREPTUL LA INMORMANTARE CRESTINA

Ȋnmormȃntarea creștină este doar pentru credincioși, asadar sunt privati de acest ritual urmatorii:

  • Cei incineraţi din motive care sunt împotriva credinţei creştine;
  • Ereticii şi schismaticii. Creştinii care în timpul vieţii au creat controverse cu privire la credinţa Bisericii.
  • Apostaţii. Cei care au renunţat la credinţa şi convingerile religioase;
  • Păcătoşii care au săvârşit fapte evidente demne de a fi condamnate şi neiertate.

Prin ȋnmormȃntare, creștinii ȋși artă iubirea și grija față de cel stins din viață. Toate aceste ritualuri realizate de credincioși și de apropiații celui trecut ȋn neființă, ajută sufletul să găsească liniștea și drumul către Isus Hristos. Oamenilor le revine datoria de a se ruga pentru iertarea păcatelor pe care le-a săvȃrșit ȋn timpul vieții și pentru primirea lui ȋn Ȋmpărăția Cerurilor.